 |
| Revoluția din decembrie 1989. Sursa:casaromana.org |
Nu credeam, atunci când am dat numele de „Chestiuni arzătoare” blogului acesta, că la scurt timp voi avea o chestiune „arzătoare” la propriu: incendiul din clubul Colectiv, urmat apoi de ...hai să-i zicem, revoluția din noiembrie 2015.
Astăzi se împlinește o săptămână de la controversatul incendiu și, după decantarea emoțiilor, după dispariția nodului din gât și uscarea lacrimilor, mă încearcă un sentiment ciudat de „ deja vu” și „deja entendu”: ceea ce se întâmplă acum în țara noastră seamănă cumplit cu ceea ce s-a întâmplat cu 26 de ani în urmă, în sângerosul decembrie 1989.
Morții și arșii din clubul groazei au luat locul arșilor de la crematoriul Cenușa, al revoluționarilor fără nume ai Timișoarei eroice, aduși pe ascuns la București, pentru a șterge urmele măcelului din urbea de pe Bega.
Locul lui Ceaușescu și al clicii lui de lingușitori și impostori, a fost luat de iresponsabilul premier Ponta și gașca lui de infractori și penali, de la Ghiță și Oprea până la cumnații, cumetrii, finii și nașii impostorului plagiator.
Locul titlurilor academice ale „savantei de renume mondial, academician doctor inginer”, a fost luat de titlul de „dottore” al albanezului mândru că e român, de stelele fără număr, de pe umăr, ale generalului profesor universitar Găbiță Oprea, care a reușit performanța de a fi îndrumător de proiecte de doctorat într-o țară în care semianalfabeții impostori de tot soiul, având mai multe cărți scrise decât citite, guvernează nestingheriți destinele unei nații.
Locul Uniunii Sovietice, care a impus ideologia comunistă de tip stalinist, a fost luat de Uniunea Europeană cu ideologia civilizației occidentale și a capitalismului sălbatico-corporatist de tip nord-american, în care copiii sunt învățați, de la grădiniță, că oamenii nu mai au sex, ci gen, ca substantivele, și în care Germania se pare că devine încet, încet, fără arme și război clasic, ceea ce-și dorea Hitler: stăpânul Europei.
Locul lozincilor roșii cu partidul comunist român l-au luat reclamele, tot roșii, cu Coca-Cola, care au ajuns în cele mai izolate cătune, la orice „magazin mixt”, acolo unde nici curentul electric promis de comuniști încă n-a ajuns!
Locul maselor de proletari, producători de „bunuri de larg consum”, pe stoc, în întreprinderile socialiste, a fost luat de tinerii corporatiști, puși în slujba noilor stăpâni din vest, deținători ai băncilor, ai resurselor subsolului, ai pădurilor și ai terenurilor agricole.
Numai patriarhul Daniel pare să facă notă discordantă în acest peisaj, dar, din păcate, nu în bine ci, prin acumularea de averi imense, pare să întoarcă roata istoriei la situația de dinaintea secularizării averilor mănăstirești, de către Cuza, când bună parte din suprafața agricolă a țării era în proprietatea Patriarhiei Constantinopolului sau a Muntelui Athos.
Cine este de vină pentru situația în care am ajuns, după un sfert de veac?
Aceasta este întrebarea care mă roade de mult timp și la care voi încerca să-mi răspund cu maximă luciditate.
Dacă citești articolele lui Eminescu, despre situația politico-economică a țării, scrise cu peste un secol în urmă, vei constata că sunt de o înfiorătoare actualitate.
Dacă citești presa din perioada interbelică, vei constata că ADN-ul conștiinței noastre civice a rămas aproape neschimbat.
Perioada comunistă, în cea mai cruntă perioadă a ei, a amplificat instinctele de supraviețuire în așa fel încât, până și la oamenii simpli dintr-un sat maramureșean, cunoscuți pentru cinstea și frica lor de Dumnezeu, pătrunsese expresia: „ei, ne descurcăm noi, cu ce ne dau ei, cu ce mai furăm noi de la C.A.P.!”
Trecând succint prin istoria ultimelor două-trei veacuri, observăm că la fiecare două-trei decenii, am avut un eveniment numit fie revoluție, fie mișcare revoluționară, fie răscoală, fie grevă generală.
Se pare că acceptăm orice abuz din partea conducătorilor noștri, până se ajunge, în final, la moartea fizică, așa cum s-a întâmplat atât în decembrie 1989, cât și în 30 octombrie 2015, în „Black Friday”-ul groazei, în care reducerile s-au făcut doar la numărul de clienți ai clubului Colectiv.
După evenimentul din decembrie 1989, am instalat niște instituții care ar fi trebuit să asigure mersul spre bine al societății: alegeri libere, parlament bicameral, guvern democrat și altele, pentru diferite segmente ale vieții economice și sociale. Acestea au fost doar forma, căci fondul a rămas același de secole: sub paravanul acestor instituții, care mimau democrația, a înflorit mentalitatea noastră bazată pe nepotism, cumetrie, descurcăreală și mită, la toate nivelele. Clasa politică și funcționarii publici au devenit, încet, încet, o tumoare canceroasă a societății, o castă dominatoare, arogantă și sfidătoare, care a acumulat averi imense, în detrimentul dezvoltării învățământului, al sistemului de sănătate, al culturii și al oricărui alt domeniu al vieții sociale.
Vina pentru situația în care am ajuns este a noastră, a tuturor, ca societate! Putem să facem nenumărate revoluții, dacă acestea nu sunt urmate și de O EVOLUȚIE ÎN GÂNDIRE, în conștiință, în educație!
Dacă vom continua să vedem în orice funcționar al statului un „șef”, un „stăpân” și dacă vom merge la el cu capul plecat, cu un buchet de flori sau ”cu o mică atenție, că așa-i frumos”, atunci nimic nu se va schimba!
Corupția există pentru că noi o întreținem! Corupția este o ecuație în care de-o parte și de alta a semnului egal sunt două entități: cel care dă și cel care primește! De la atitudinea noastră cotidiană de oameni supuși, cuminți, se naște atitudinea sfidătoare a celor ce conduc. Dacă schimbăm această atitudine într-una fermă, în care îi „solicităm” să ni se rezolve problema și nu îl „rugăm”, atunci acel funcționar va înțelege că este de fapt salariatul nostru și nu stăpânul nostru, la toate nivelele, de la funcționarul primăriei, până la secretarul de stat din minister. Dacă vom schimba atitudinea de „mă descurc” cu cea de „solicit să mi se rezolve în timp legal problema”, atunci se va schimba și atitudinea funcționarilor puși de noi să administreze treburile comunității, începând de la secretara unei oarecare primării rurale, până la președintele țării.
Toate abuzurile funcționarilor au existat pentru că noi le-am permis!
Funcționarii suedezi, de exemplu, nu își permit nici un fel de privilegiu din cele pe care le au cei din România, pentru simplul motiv că cetățenii suedezi controlează absolut toate mișcările fizice și financiare ale acestora și nu permit astfel de privilegii.
De aceea, principala condiție pentru a ajunge la un nivel înalt de conștiință civică este educația.
Acest lucru este vizibil în cazul țărilor care investesc masiv în educație, cum ar fi Finlanda, Danemarca sau Singapore. Cu cât o țară are cetățenii mai educați, cu atât indicatorii corupției sunt mai scăzuți iar toți indicatorii bunăstării sunt la cele mai înalte cote.
Altfel, putem schimba din temelii întreaga clasă politică, putem schimba toți micii funcționari, înscăunați pe principiul nepotismului, putem înlătura toți impostorii actuali, din toate funcțiile lor. Dacă nu vom începe educația maselor, pentru a-și modifica atitudinea față de noii veniți, atunci nimic în bine nu se va întâmpla.
Mai devreme sau mai târziu, și noii veniți vor profita de posibilitatea de a-și oferi privilegii ca și cei dinainte, până se va ajunge din nou la un punct culminant, în care corupția va ucide, la propriu, așa cum s-a-ntâmplat în decembrie 1989 sau în octombrie 2015. Și peste un sfert de secol istoria noastră va consemna o altă revoluție, cu alt sânge vărsat, cu alți eroi, cu alți profitori, cu alți oameni simpli, exploatați, umiliți și mințiți.
Dacă vrem o țară normală, fără astfel de evenimente istorice, la fiecare două-trei decenii, atunci trebuie să investim masiv în educație: cu cât mai multă educație, cu atât mai puține cheltuieli cu sănătatea, cu penitenciarele și cu atât mai puțini oameni în genunchi, la pupat de moaște, spre îmbogățirea burtoșilor episcopi.
Dacă nu, peste încă un sfert de veac, rapsozii anonimi vor compune o variantă post-modernă a Mioriței, în care ciobanul nu va mai sta la taifasuri metafizice cu oaia, ci o va lua chiar de nevastă, căci progresele științei vor face posibilă combinația genetică a celor două ființe, astfel încât să rezulte o nouă specie-hibrid: omul-oaie, docil, ascultător, care nu va mai prezenta niciodată pericolul de a face revoluții.
